Archive for februarie 2011

Aberaţie

Ştiu că este prea târziu pentru filozofie. Nu ştiu, nici măcar dacă o să filozofez. O să vorbesc despre... multe.
Încerc să mă uit în spate şi să-mi dau seama cum de am trecut prin atâtea. Nu am realizat cum a trecut timpul pe lângă mine, cum brusc, peste o lună sunt majoră.
Când eram mică şi mă uitam la serialele cu adolescenţi, voiam să fiu ca ei. Voiam să iubesc şi să sufăr ca să simt că trăiesc. Voiam să am probleme la şcoală, să chiulesc la vreo oră sau să îmi fie frică de vreo lucrare. Nu pentru că aveam atât de multe probleme, ci pentru că simţeam că trăiesc. Viaţa mea era plictisitoare, fără nimic în mod special, fără măcar să simt că am cineva cu adevărat lângă mine. Însă îmi luam gândul de la asta. Eu trăiam într-o viaţă reală, iar ei erau doar ficţiune. 
Apoi am descoperit cărţile ce m-au fermecat. Dorinţa de a avea o viaţa ca în cărţile acelea se intensifica. Mi se părea că totul era atât de minunat, atunci când ştiai peste o zi ceea ce se întâmpla cu personajul respectiv. Viaţa lor se ducea în câteva zile şi sute de pagini, însă tot credeam că aceea era ficţiune, iar viaţa mea era reală. 
Acum câteva minute, terminând cartea Slam,  mi-am dat seama că nu e aşa. Şi viaţa noastră poate fi scrisă într-o carte şi citită pe nerăsuflate, ceea ce tocmai am făcut eu. Şi viaţa noastră poate fi transpusă într-un serial. Problema este timpul! Cartea se termină atunci când ajungi la ultima pagină, iar serialul la ultimul episod. Însă viaţa noastră ţine zeci de ani.
Sunt sigură că şi voi sunteţi de acord cu mine. Vreţi să spuneţi că niciodată nu te-ai certat cu prietena cea mai bună? Vrei să spui că niciodată nu ţi-a fost frică de vreo notă la şcoală? Vrei să spui că niciodată nu ai iubit şi nu ai suferit din cauza asta? Vrei să spui că niciodată nu ţi-ai spus că nu mai poţi şi că totul este prea greu pentru tine, după care plângi o noapte întreagă?
Viaţa noastră este complicată, dar trebuie trăită. Singura problemă este că totul se întâmplă prea încet şi nu aşa de repede precum în cărţi. Cu siguranţă, dacă ne uităm în urmă, realizăm că nu putem spune că am trăit degeaba. Însă noi nu facem asta niciodată, ci doar ne concentrăm pe viitor, pe ziua care urmează, lăsând în spate toate amintirile ce ne fac sa realizăm că nu e chiar aşa.
Aveţi grijă
Aliuna
poză: www.wehearit.com

Posted in | Leave a comment
Un produs Blogger.
You can replace this text by going to "Layout" and then "Page Elements" section. Edit " About "