Am vrut să mă apuc de acest post de ceva timp, însă l-am lăsat nepostat, deoarece... nu mai contează oricum.
Acum, probabil, o să fie altfel postul, nu mai simt ceea ce simţeam atunci, acum m-am calmat şi acest lucru pot să îi datorez lui Ale. Merci, draga mea!
Nu ştiu cum să încep... nu ştiu cum vă pot spune mai metaforic faptul că viaţa mea e de c**** în momentul de faţă. Se pare că direct este cea mai bună soluţie.
Sunt o străină a propriei mele camere, a propriei mele case. Simt o repulsie exagerata faţă de tot ce se întâmplă în jurul meu. De ce lumea nu mă poate lăsa să trăiesc liniştită? Mă trezesc în zgomote asurzitoare şi în acelaşi timp dureroare. Însă acestea nu se opresc doar la primele ore ale dimineţii, ci continua pe toată perioada zile, a săptămânii, a luni, a... Oare se vor opri vreodată?
Vreau şi eu măcar o dată să pun capul pe pernă şi să ştiu ce o să se întâmple a doua zi. Sau măcar să pot să mă odihnesc, ca să fiu capabilă să suport stresul din următoarea zi.
Vreau să îmi fac ordine prin gânduri. Vreau să îmi fac oridine prin viaţă. Vreau să o iau uşor spre drumul pe care mi l-am ales. Vreau să nu mai facă presiuni asupra mea. Vreau ca să mă lase să îmi revin. Dar ei nu înţeleg că îmi este mai greu decât îşi pot imagina. Dar ei nu ştiu cât de mult mă doare. Dar ei nu ştiu cât de mult mă poate afecta. Dar ei nu ştiu cât de mult m-am pierdut. Dar ei nu ştiu că probabil m-am pierdut în Univers deja...
Aliuna
Voi aveţi grijă de voi, nu faceţi ca mine!
poză:www.wehearit.com
