Archive for decembrie 2010

Christmas, you are?


Poate trebuia să fac acest post de ceva vreme, însă l-am lăsat pentru acum.
Este aproape cinci dimineaţa şi eu sunt trează, mi se pare fascinant, deoarece nu am mai făcut acest lucru de ceva vreme. Sper doar să nu mă trezesc cu o vizită de la tata. Oricum patul mă cheama din nou, după ce termin de scris.
Vine Crăciunul! În sfârsit îl simt şi eu. Însă nu pot să îmi dau seama ce m-a făcut să îmi dau seama. Poate ninsoarea de afară? Poate faptul că luam vacanţă? Poate pentru că am primit deja un cadou şi am pierdut altul? Sau poate pentru că strada este luminată de decoraţiunile de iarnă?
Weekendul trecut am ieşit la un vin fiert în centru. Când am simţit mirosul de scorţisoară am realizat că vin sărbătorile. A fost o zi în care m-am plimbat în frig, am pierdut bani şi am ajuns ameţită acasă, având a doua zi teză. Minunat, nu?
Însă, astăzi, a fost aşa o zi ciudată. Am trecut de la cădere nervoasă şi bocit o oră în baie la şcoală, la zâmbete, fericire, împlinire. Da, da. Am făcut o cădere nervoasă astăzi, aşa am lipsit o oră de la română. Azi ne-am dat cadouri la şcoală. A fost totul atât de minunat. Ne-am făcut poze, am râs, asta până când am observat că globul primit de la colegul meu era spart. În fine... nu mai contează. Restul zilei a compensat tot. 
După şcoală am fost cu mama în oraş, am fost la cofetărie şi în Piaţa Revoluţiei să bem din nou vin. După care am fost să luam brad. Am găsit acolo nişte oameni minunaţi din Borsec. Am stat cred că o oră şi am discutat. Accentul lor era genial. Să vă spun un mic secret? Eu sunt obsedată după diferitele accente, mi se par atât de interesante. A început să ningă atât de frumos, cu fulgi mari, încât stăteam şi îi prindeam. Oricum, faptul că i-am cunoscut pe acei oameni(era o mamă şi fiul său care era destul de mare) m-a făcut să mă simt mai împlinită spiritual. Am aranjat şi o mică vacanţă în zona lor. Doar aştept să mă duc, ar fi minunat. Acum să vedem ce o să fie la vară. 
Era să uit. Am primit un glob din acela pe care îl agiţi minunat. Este de la scumpa mea Chris şi îi mulţumesc încă o dată pentru acest lucru. 
Acum ar trebui să mă duc să mă culc, dar vă las în compania unei melodii de care am devenit obsedată.
Aveţi grijă
Aliuna

 


poză:www.wehearit.com

Posted in | 3 Comments

St. Nicholas, I want to believe in you again!

 
Vine Moş Nicolae! Acest lucru te anunţă Google prin imaginea lui. Într-adevăr, ar trebui să vină Moş Nicolae, dar noi nu suntem prea mari?
Încep să regret pe zi ce trece faptul ca am crescut. Îmi place viaţa pe care o am la 17 ani. Aici mă refer la ieşitul cu prietenii la un ceai, suc, ciocolată caldă, vin etc şi posiblitatea să ajung acasă uşor peste 11 noaptea. Precum şi la concertele la care am luat parte şi la care o să merg, la majoratele la care mă întorceam când mai avea puţin şi se lumina şi la ideea că în curând o să plec de acasă.
Însă îmi vreau copilăria înapoi. Vreau ca singurele mele probleme să fie lipsa unor hăinuţe la păpuşi, faptul că mereu cădeam cu rolele şi îmi rupeam pantalonii sau că pierdeam mereu la săriţi, săriţi, prima!
Pe atunci sărbătorile erau trăite din plin. Faptul că venea iarna era cea mai mare bucurie. Cu două, trei zile înainte de seara de 5 decembrie îi băteam pe ai mei la cap că vine Moş Nicolae, iar toată luna decembrie îl aşteptam pe Moş Crăciun. În aceste două seri mă culcam cu emoţii şi mă trezeam mereu prima. Mă duceam să văd ce am primit, după care mă culcam la loc. Chiar mă ofeream să le fac tuturor ghetele ca să vadă Moş Nicolae că am fost cuminţi. 
Nu o să uit niciodată când am primit o pijama roz cu pantera de aceeaşi culoare de Moş Nicolae şi pe Zena de Moş Crăciun. Zena este o păpusă mare pe care o iubesc de atunci. Ani de zile dormeam cu ea, mă jucam numai cu ea şi inventam toate situaţiile posibile. Acum stă într-un colţ al camerei mele şi îmi este la fel de dragă ca atunci. 
Sincer, nici nu mai ştiu când am aflat că cei doi nu există. Ştiu că nu am fost chiar atât de dezamăgită, deoarece ştiam că tot aveam să primesc cadouri. Însă de atunci am început să le caut prin casă, de multe ori le şi găseam. Într-un an am găsit în şifonier o pungă cu geci de blugi şi nişte bomboane. Credeam că acele geci sunt unele mai vechi şi nu, de fapt, cadourile noastre. Am plâns atunci ceva timp, crezând că avea să ne aducă doar nişte acadele, însă când am văzut gecile sub brad, atunci am realzat ce greşeală făcusem. Ne erau mari şi le-am purtat după vreo un an, chiar doi, însă mult timp. 
Acum toate acestea au rămas undeva în trecut. Am crescut, iar acum ai mei nu se mai complică cu ascunsul cadourilor sau să aştepte până de dimineaţă. Însă, credeţi-mă, dacă ai mei s-ar ţine de toate acestea, cu siguranţă m-aş culca cu aceleaşi emoţii ca acum zece ani.
În final, vreau să îi spun lui Sabb, La mulţi ani! Tot ce îţi doreşti şi mai presus de toate sănătate. Să petreci nişte Sărbători Fericite alături de cei dragi.
Aliuna
Aveţi grijă:*
poză:www.wehearit.com

Posted in | 3 Comments

You make me smile

 
Astăzi am fost acuzată că nu mă ţin de cuvânt, doar prin fapul că nu scriu ceea ce am promis. Într-adevăr, aşa a fost, însă acum încerc să mă îndrept. 
În ziua de 30 noiembrie am învăţat, în sfârsit, că lucrurile mărunte te fac să zâmbeşti, astfel îi dedic explusiv acest post scumpei mele Andreea. Sper doar că nu o să se supere.
De ce am ales "You make me smile"? Deoarece am realizat că un simplu pupic te poate face să zâmbeşti. Când eram sigură că ziua mea nu avea de ce să fie mai bună decât cele anterioare, şi-a aşternut un pupic pe obrazul meu şi m-a făcut să zâmbesc. Mă trezeam pe stradă cântând ceea ce auzeam în căşti. 
Bănuiesc că vă întrebaţi ce este atât de special la acest pupic. Este special deoarece vine de la ea. Este special că asta se întâmplă doar de ziua mea sau a ei. Este special că a fost pe fugă, spontan şi neaşteptat. Este special că m-a făcut să zâmbesc. 
Mulţumesc Andreea!
Aveţi grijă 
Aliuna
poză: www.wehearit.com

Posted in | 3 Comments
Un produs Blogger.
You can replace this text by going to "Layout" and then "Page Elements" section. Edit " About "