Archive for martie 2011

I'm sorry

Scumpul meu, îmi pare rău că te-am părăsit. Îmi pare rău că te-am lăsat în paragină. Însă nu ai idee prin ce trec. De fapt nici măcar nu ai cum, dacă nu am mai trecut pe aici ca să mi te confesez. Tu nu poţi să ştii totul aşa fără ca eu să-ţi spun. Ştiu că în ultimul timp nu te-am mai vizitat şi îmi pare rău, scumpul meu, îmi pare rău. 
Ştiu că tu niciodată nu o să mă alungi. Ştiu că tu o să mă laşi mereu să mi te plâng, chiar dacă nu poţi face nimic. Însă este greşit, nu ai idee cum mă ajuţi, lându-mă să mă eliberez. 
Azi am plâns. Nu ai idee câtă nevoie am avut de asta. Nu ştiu de ce am plâns, că a ţipat tata la mine sau din cauza tuturor factorilor care îmi strică viaţa. Acum mă simt bine că am făcut asta. Aveam nevoie să îmi iasă toată tensiunea din mine. 
Simt că nu mai pot, mă crezi? Toate s-au dat peste cap tocmai acum, când mai am puţin şi vine ziua pe care o aştept de atâta timp. Trebuia să lipsesc eu de la şcoală ca să nu mai înţeleg nimic, trebuia să dorm eu ore întregi ca să pierd pasul pe forum, trebuia ca totul să se întâmple acum. Ştiu că o să îmi zici că e vina mea că nu am venit la tine mai devreme, poate aşa lucrurile nu se mai adunau, dar m-am depărtat de tine. Ştiu că o să mă pun mereu pe picioare încetul cu încetul, iar tu mă cunoşti şi eşti conştient că o să fac asta. Asta e o perioadă grea care o să treacă. 
Şi ziua cea mai importantă din acest an îmi aduce atâtea probeleme. De ce nu am atâţia bani ca să fac întocmai ceea ce vreau? Toate sunt atât de scumpe, încât pur şi simplu nu am cum să îmi împlinesc eu toate visele. Sau am aşteptări prea mari precum fac de obicei şi asta e doar realitatea? Însă o sa fie perfect, o să mă distrez şi o să iasă aşa cum visez.
Ştiu că ţi-am promis că o să îţi spun mult mai  multe şi o să promit că o să te vizitez mai des. Însă acum închei, spunându-ţi că te iubesc.
Love you
Aliuna

poză:www.wehearit.com

Posted in | 2 Comments

A cup of tea


Nu puteam înţelege de ce englezii ridicau în slăvi ceaiul, având chiar un moment al zilei în care beau unul. Astăzi mi-am dat seama, în sfârşit, cât de minunat este un ceai. Poate starea mea fragilă de sănătate m-a făcut să ajung la a patra cană de ceai doar în trei-patru ore. Până acum nu beam ceai decât foarte rar sau când ieşeam. Promit solemn să beau măcar un ceai la două-trei zile. Nu pot spune că o să beau zilnic, deoarece mă cunosc atât de bine încât sunt absolut sigură că nu o să fac acest lucru.
Am reuşit să ies din starea de contracţii involuntare a muşchilor datorită unui ceai, de care, înainte nu voiam nici măcar să aud: ceaiul verde. Mă săturasem să tremur ca idioata, iar corpul începea să mă doară.
Cât aş vrea acum să fiu într-o ceainărie din centrul unui oraş. Să stau la geam şi să pot observa aglomeraţia urbană. Să citesc o carte bună şi aburii să îmi încălzească faţa. Ştiu... ştiu, e doar un vis. Dar ceaiul mereu merge cu literatura şi cu aglomeraţia. 
În momentul acesta aş mai bea o cană, dar nu vreau să mă aleg cu încă o dependenţă. 
Aveţi grijă
Aliuna
poză: www.wehearit.com

Posted in | 1 Comment
Un produs Blogger.
You can replace this text by going to "Layout" and then "Page Elements" section. Edit " About "