Nu puteam înţelege de ce englezii ridicau în slăvi ceaiul, având chiar un moment al zilei în care beau unul. Astăzi mi-am dat seama, în sfârşit, cât de minunat este un ceai. Poate starea mea fragilă de sănătate m-a făcut să ajung la a patra cană de ceai doar în trei-patru ore. Până acum nu beam ceai decât foarte rar sau când ieşeam. Promit solemn să beau măcar un ceai la două-trei zile. Nu pot spune că o să beau zilnic, deoarece mă cunosc atât de bine încât sunt absolut sigură că nu o să fac acest lucru.
Am reuşit să ies din starea de contracţii involuntare a muşchilor datorită unui ceai, de care, înainte nu voiam nici măcar să aud: ceaiul verde. Mă săturasem să tremur ca idioata, iar corpul începea să mă doară.
Cât aş vrea acum să fiu într-o ceainărie din centrul unui oraş. Să stau la geam şi să pot observa aglomeraţia urbană. Să citesc o carte bună şi aburii să îmi încălzească faţa. Ştiu... ştiu, e doar un vis. Dar ceaiul mereu merge cu literatura şi cu aglomeraţia.
În momentul acesta aş mai bea o cană, dar nu vreau să mă aleg cu încă o dependenţă.
Aveţi grijă
Aliuna
poză: www.wehearit.com
Asa este, si eu am descoperit cat de minunat este ceaiul dupa ce am fost racita.. Acum beau aproape zilnic cate unul.