I have a second life.. hmm mă refer într-adevăr la viaţa mea virtuală. Astăzi, 11 octombrie 2010, recunosc că am o viaţa virtuală. Am recunoscut de mult timp în sinea mea că sunt dependentă de internet şi am declarat că sunt dependentă de telefonul meu mobil public. Acest lucru i-a dat mamei satisfacţie, credea că nu sunt conştientă.
Cea de a doua viaţa a mea se conturează de un cont pe facebook, unul pe twitter, acest blog şi nu în cel din urmă forumul. Să nu uităm şi de Yahoo. Mai am diferite conturi de care am nevoie precum de cele de pe Youtube, We heart it, Google, Filelist şi simt că uit ceva. De fap întrebarea este: unde nu am cont? Acestea sunt cele mai accesate de către mine, însă cu siguranţă mai sunt câteva. Gata! Mi-am adus aminte: Vplay şi siteul ce îmi asigură playlistul pe facebook. Şi ele sunt esenţiale. Ehh...
Pe internet am copii, soţ, amante, iubiri, părinţi, nu de parcă nu aş avea şi în viaţa reală(la părinţi mă refer). Pe forum este o adevărată comunitate în care există şi divergenţe, dar s-au creat şi prietenii puternice. Ca moderator global, am anumite responsabilităţi de care trebuie să mă ocup aproximativ zilnic. Însă nu pot să uit de plăcerea de a citi un fic sau de a scrie câte ceva. Sentimentul acela pe care îl ai atunci când cineva îţi spune că îi place ceea ce ai scris este mai mult decât satisfăcător. Atunci când cineva îşi bate capul să îţi înţeleagă personajul este ca şi cum ar încerca să te cunoască pe tine. Recunosc, mă regăsesc de multe ori în ceea ce scriu, mi se pare imposibil altfel. Poate nu 100%, dar un procent acolo mereu este. Cel puţin descriu cum aş proceda eu în situaţia acelui personaj, având caracterul lui.
Nu cred că nu aş putea să intru pe facebook ca să aflu ce au mai făcut prietenii mei, să râd la aplicaţiile pe care le fac, să aflu informaţii despre formaţia preferată. Twitter-ul i-l dedic exclusiv lui Matthew Gray Gubler. O noua iubire de a mea:X. Desigur, şi lui Charlie McDonnell... Însă am acolo şi câţiva prieteni.
În cele din urmă, blogul. Este dedicat exclusiv vouă, însă este şi o modalitate de a mă descărca, ceea ce nu poate să îmi facă rău.
Trebuie să recunoaştem că societatea este dependentă de internet. Poţi să faci aproape orice pe net, dacă şi ştii. Poţi să faci cumpărături, rezervări, să plăteşti facturile, să vorbeşti cu persoane din altă ţară, să te informezi despre abosulut orice, să îţi faci temele, să editezi poze, făcând o adevărată artă, să afli secrete despre anumite hobby-uri, să nu uităm de văzutul filmelor, a pozelor cu vedete, cărţi etc...
Aveţi grijă
Aliuna
Conturi:
Restul: sunt doar pentru uzul meu zilnic
poză: www.wehearit.com
da, stiu cum e dependenta de net. si acum inca mai o am dar inainte eram 20/24 cu pc-ul in fata. dormeam cu el in brate. :)
Eu mi-am dat seama de ceva vreme ca sunt dependenta de net si sincer am incercat sa renunt, dar nu ma simt bine daca nu intru pe blog, pe forum, pe facebook, si alte site-uri pe care intru zilnic.
Probabil daca nu am avea internet calculatoarele ar sta intr-un colt si ar putrezi:))
In primul rand poza pe care ai folosit-i e superba. Imi da o senzatie de caldura :X
Total de acord, si eu sunt un internet freak(freck pentru cunoscatori). Imi aduc aminte cum am trecut intr-o vara prin 2 luni fara net. Credeam ca mor la inceput, dar sa stii ca mi-am gasit alte activitati pana la urma, nocor ca era si vara. Dar daca il am functionabil, e absolut imposibil sa nu intru pe ceva, sa nu ma joc, sa nu schimb o vorba cu cineva.
E drogul meu si gata! :D
Suntem doua drogate, vrei sa mergem la dezintoxicare?
:)) M-a amuzat postul tau, poate pentru ca sunt atatia dependenti de net care nu vor sa recunoasca asta.. Mi-a placut ca ai vorbit si de forum :D