Am totuşi chef să scriu, dar nu ştiu ce. Am doar o idee în minte şi vreau să o păstrez. Azi... vorbesc despre mine sau puteţi să consideraţi că îmi transform acest post într-o pagină de jurnal. Azi o să ştiţi gândurile mele.
După cinci zile de stat în casă, azi am ieşit. Mă credeţi că începeam să înnebunesc? Deci, sfatul meu: ieşiţi din casă şi socializaţi. Începeam să vorbesc singură mai mult decât o făceam înainte(şi nu mă cred nebună că vorbesc singură). Aseara am prins-o pe Bia pe mess şi i-am spus vrute şi nevrute, numai să vorbesc. Azi m-am liniştit, am ieşit. Deşi nu am fost la şcoală, nu am făcut nimic în mod obişnuit. Am gătit aproape în fiecare zi. A fost bine că am făcut-o în linişte şi după ritmul meu. Mi-am amintit de o întrebare pe care mi-a pus-o Chris când îi tot spuneam că găteam: Dar voi câtă mâncare mâncaţi? M-a amuzat. Atunci când gătim de obicei facem pentru ziua aceea sau pentru doua zile. Deci nu este o cantitate imensă de mâncare:)). Ceea ce mi-a plăcut a fost că le făceam ceea ce îmi doream eu, aşa după nu ştiu câte luni am mâncat piure. Ador piureul! Acum să revin la ideea că nu am făcut nimic. Mă aşteam să fiu mai productivă. Am stat şi m-am uitat la televizor, nici măcar nu am citit, nu am scris la poveşti, de fapt abia intram pe forum. În primele zile am zăcut şi patul mă chema mereu, însă în ultimul timp nu a fost aşa.
În afară de toate acestea, m-am bucurat foarte mult atunci când am descoperit că am atâtea programe noi. Cel mai mult mă bucură ID şi VH1 şi zone reality. Cred ca am vreo nouă programe gen discovery, dacă nu sunt genuri ale acestuia, atunci sunt ale lui national geographic. Mai am nişte programe noi de filme, precum procinema. Să nu zic de AXN Crime. De fapt sunt cam dezamăgită de acest program. Când am aflat de el cu un an sau chiar mai bine în urmă, eram foarte entuziasmată. Credeam că e plin de seriale precum CSI, Criminal Minds etc. Însă sunt nişte filme vechi pe care nu cred că să le urmăresc vreodată. Rămân la ID şi Zone reality.
Am ieşit astăzi cu teamă, ştiind că este frig afară. Mi-am luat ceva să îmi pun la urechi, deoarece nu voiam să am probleme. Atunci când am dat de aerul proaspăt am avut senzaţia că este iarnă. Era un aer rece şi parcă mirosea a zăpadă. Până şi drumul cu maxi-taxi mi-a dat aceaşi senzatie. Au dat drumul la căldură şi parcă era acelaşi miros ca şi caloriferul proaspăt încălzit. Am primit o veste bună, o să facă patinoar la noi în oraş. Poate aşa nu o să fie plictisitor totul. Sper să îl facă repede şi nu atunci când o să plec eu din oraş.
A fost foarte haios în swing. A fost penultima dată când mai stăteam cu Geo. O să plece luni în Anglia, dar o să o vedem de sărbători. I-am dat o scrisoare special pentru ea ca să aibă ceva de la mine. O să îi facem şi noi un cadou ca şi grup, doar sper că nu o să ne apucăm să plângem. O să o mai vedem.
Citind o parte dintr-un fic pe forum, am început să mă gândesc la ce vârstă am început să scriu. Dacă mă gândesc mai bine cred că a fost acum patru ani. Primul meu fic a fost Coşmarul ei, pe care l-am terminat pe acest forum şi total altfel decât voiam iniţial. Datorită acestui forum mi-am dezvoltat aptitudinea de a scrie. Cu siguranţă este ceva ce toata lumea poate să facă, dar eu sunt foarte mândra. Faptul că am terminat o poveste, la una mai am puţin, iar la celelalte sunt la jumătate şi am trecut de o sută de pagini. Mai am două poveşti începute de alţii, una continuată de mine, o alta în colaborare. În minte mai încă două pe care vreau să le scriu. Momentan doar atât. Revin la ideea de la începutul paragrafului şi încerc că îmi amintesc dacă eu eram capabilă să scriu ceea ce a scris fata aia la vârsta ei. Are nişte scene sexuale detaliate, iar eu nici nu ştiu dacă cunoşteam toţi aceşti termeni.
Sunt curioasă dacă cei mari ne văd pe noi la fel cum îi vedem noi pe cei mici. Mi se rupe inima atunci când văd un copil de zece ani fumând sau folosind anumite cuvinte doar ca să se dea mare. Copile care îşi încep viaţa sexuală la doisprezece, treisprezece ani cu bărbaţi în toată firea. Trăiţi-vă copilăria cu jocurile în faţa blocului şi cu desenele animate. Dar ce spun aici, până şi desenele animate nu sunt corespunzătoare unor copii, însă asta o să fie un alt post.
Aici îmi termin gândurile, este deja prea târziu. În ultimul timp abuzez de statul până târziu.
Aveţi grijă
Aliuna
Trimiteți un comentariu