Parfumul dimineţii



 Lumina plăpândă a soarelui încearcă să evadeze prin perdelele groase. Miros proaspăt de rouă inundă camera prin geamul deschis uşor. Simt căldura cearceafurilor pe pielea mea răcită de vântul dimineţii. Un trup la fel de cald ca şi al meu stă sprijinit de mine. Îi pot simţi respiraţia pe sânul dezgolit, ceea ce îmi dă siguranţa că este cu adevărat lângă mine.
Un trup cu nişte trăsături fine şi totuşi masculine mi se dezvăluie. Îl pot privi, admira, simţi. Este al meu, aşa cum a fost în noapte şi cum este în dimineaţa aceasta. Degetele mele se joacă prin firele lui de păr blond şi creţ. Ochii lui mă privesc şi doar atât trebuie. Nu avem nevoie de vorbe, doar de ochii noştri albaştri. Simt cum îmi face cercuri fine pe abdomen, provocându-mi fiori reci. 
Aburii unei cafele negre îi simt în cameră, însă este doar o iluzie. Fiinţa lui înţelege acest lucru şi pleacă. Mă lasă dezgolită de tot în frigul dimineţii, însă, în curând, iluzia se metamorfozează în realitate, iar el este alături de mine din nou.
Însă totul se termină atunci când aud primul clanxon. Trebuie să părăsesc cearşafurile impregnate cu parfumul nostru şi să ies în jungla de afară. Monotonia îşi face iar cale în viaţa noastră...



poză: www.wehearit.com

This entry was posted in . Bookmark the permalink.

2 Responses to Parfumul dimineţii

  1. Amarena says:

    Draguta scena asta, probabil ca asta e una din fanteziile tale sau ma rog, nu fantezie ca suna pervers si n-a fost nimic pervers aici :)) ma intelegi tu :D
    Si nu exista cuvantul imprigmate, este impregnate.

  2. Faina descria. Imi amintesc cu o placere geniala fiece noapte ma trezeam goala langa el si cand isi deschidea ochii mare, verzi, ma certa ca iar l-am lasat sa adoarma gol.Dar mie imi placea sa stam goi, asa cum ne-am nascut.

Un produs Blogger.
You can replace this text by going to "Layout" and then "Page Elements" section. Edit " About "